Am descoperit şi eu mersul la piaţă acum vreo două luni. Am mers de... trei ori până acum! Probabil îţi sună de neconceput sau poate ţi se pare complet aberant, dar uite, eu nu mergeam la piaţă şi cu asta, basta. Nu evitam piaţa pentru că nu cunosc provenienţa fructelor şi a legumelor sau pentru că am vreo problemă cu igiena sau cu mirosul, aşa cum am auzit pe la unii sau pe la alţii, ci pentru că am fost "târâtă" ani de zile la piaţă când eram mică şi mi s-a acrit. Nu îmi place să negociez preţul pentru un leu în plus sau în minus şi nu îmi place să fiu asaltată cu "Haideţi, doamnă, să vă dau roşioare d-alea bune!". Asta era imaginea pe care o aveam faţă de mersul la piaţă şi în plus, stau cam departe de cea mai apropiată de locuinţa mea, deci, dacă e să fiu chiar sinceră, mi-e lene să merg şi să mai şi car chestii după mine. Totuşi, pentru că a început lumea să mă bată la cap în mod constant, mai mult de gura părinţilor şi a prietenilor am început să merg. Cică sunt din nou la modă sarsanalele. Am fost foarte surprinsă să constat că, în ultimii cincisprezece ani, lucrurile s-au mai schimbat, cel puţin din ce am văzut în piaţa în care mă duc eu. Nu mai sare fiecare vânzător pe tine să-ţi ofere exact aceiaşi castraveţi ca ai vecinului, de multe ori la exact acelaşi preţ. N-am mai văzut vânzători care arată mai mult a cerşetori, ci sunt, mai degrabă, de la prezentabili în sus (chiar la costum nu sunt, acum să nu exagerăm). Nu te mai fură la cântar. Apropo, cântarele sunt electronice, nu mai vezi pe nimeni cu chestii din alea cu greutăţi sau cu cârlige la care estimezi ochiometric cantitatea. Dacă mergi des la piaţă sau măcar dacă mergi mai des decât am mers eu în ultimele două decade, probabil ştii toate astea deja, deci n-are sens să continui doar pentru că mi se par mie ieşite din comun. Totuşi, azi am văzut trei lucruri pe care nu le-am putut trece cu vederea şi din care cred că ORICE antreprenor are de învăţat: 1. Minciuna e o strategie proastă de vânzare Poate că s-au mai schimbat standardele şi n-am aflat eu, dar ţin minte că mi-am luat o grămadă de ţepe când am luat chestii super lăudate ca fiind dulci (pepeni, portocale, cireşe etc.) şi care, de fapt, erau nişte treburi tare triste, care îmi stricau ziua. Rezultatul? Uite, n-am mai călcat prin piaţă de atâţia ani. Cine m-a câştigat drept client? Concurenţa, supermarketurile, care vând marfa mult mai scump, dar măcar "e dulce, dom'le!". Pe lângă asta, sunt şi mai aproape. Mai nou, se pare că vânzătorii s-au prins de treaba asta şi sunt mult mai sinceri cu privire la produsele lor. De exemplu, o doamnă de la care am cumpărat suc de mere cu ghimbir, cu o strângere de inimă, pentru că ghimbirul poate face mult bine la gust, dar şi mult rău, mi-a spus că nu e foarte puternic gustul de ghimbir şi că a avut grijă ca sucul să aibă un gust bun, dar că e posibil să nu îmi placă, pentru că ţine foarte mult de preferinţa omului. Mi-a arătat şi soiul de mere din care îl făcuse, ca să fie sigură că nu îmi creează aşteptări false. Am apreciat sinceritatea şi l-am cumpărat oricum. Doamna avea dreptate, chiar era perfect agreabil. Nu a fost singura care a fost sinceră referitor la marfa ei, dar cred că ai prins deja ideea. Treaba cu "vă rog să gustaţi" e deja clasică în sensul acesta. Vânzătorii buni sunt conştienţi de faptul că, dacă te mint cu privire la marfa lor, te pierd drept client. 2. Tranparenţa e esenţială Tot pe doamna cu sucul o dau exemplu, pentru că mi-e la îndemână, dar nu e singura întâmplare de genul acesta de la piaţă. Mi-a povestit despre cum prepară sucul şi cum trebuie ţinut (da, era din acela "fără etichetă", ştiu, sunt curajoasă), mi-a povestit ce sortimente mai are sau a mai avut şi părea foarte dornică să-mi explice lucrurile în detaliu. Asta denotă pasiunea pentru ce faci şi grija faţă de client. Transparenţa, pentru că acesta e termenul, e una dintre calităţile esenţiale ale unei afaceri prospere. Vânzătorii buni sunt deschişi să-ţi vorbească despre marfa lor şi despre procesul de producţie. 3. Promite ceva, dar oferă mai mult Am luat un kilogram de roşii şi o jumătate de kilogram de castraveţi, deci n-am cheltuit cine ştie ce avere, n-am fost cine ştie ce client VIP, dar doamna de la care am cumpărat toate astea mi-a strecurat şi un ardei iute (s-a prins că-mi plac, ceea ce îi aduce şi mai multe puncte în plus) în punga cu castraveţi şi mi-a spus: "Vă mai aştept şi data viitoare, sper să vă placă roşiile, pentru că sunt foarte bune, o să vedeţi." Ce mare pierdere e un ardei? Ce mare efort e o propoziţie în plus? Nu e cine ştie ce pagubă pentru ea. Ai ghicit unde mă duc data viitoare să cumpăr roşii? Exact, la doamna cu pricina! Ar fi putut să-şi spună că n-am cheltuit decât 5 lei, aşa că nu merită să-ţi baţi capul pentru 5 lei, dar doamna aceasta a înţeles că mai sunt încă 15 tarabe care vând roşii asemănătoare cam la acelaşi preţ. Aşa a ştiut ea să iasă din mulţime şi foarte bine a făcut. După ce termin articolul acesta, mă duc să fac o salată la care pun şi ardeiul ăla bun. Surprinde-ţi clienţii cu un gest potrivit lor. "Citeşte-i" şi rezonează cu ei, chiar dacă ai o interacţiune de două sau trei minute cu ei şi chiar dacă nu cheltuiesc mult la prima cumpărare. De cele mai multe ori, prima e doar de test, ca să vadă dacă merită investit mai mult. Depinde de tine să îi convingi să revină. Dacă vrei să afli mai multe despre cum poţi avea clienţi mai fericiţi şi o atitudine mai relaxată, te aştept la workshop-ul "Inteligenţă emoţională în relaţionarea cu clienţii" de pe 23 iulie . Înscrierile se fac aici, în limita locurilor disponibile. Îţi doresc o afacere prosperă şi clienţi fericiţi!
Abonează-te la newsletter
şi primeşte GRATUIT un cupon de reducere de 10% pentru orice serviciu Leanway Entertraining!
Doresc să primesc
Vreau să fac parte
din comunitatea Leanway Entertraining
Powered By Constant Contact
|
AuthorWrite something about yourself. No need to be fancy, just an overview. Archives
March 2023
Categories |