Întrebarea din titlu e o întrebare pe care, deşi fizic nu o aud foarte des (probabil din diplomaţie), o citesc des printre rândurile celor cu care conversez în scris şi care răsună ca un ecou în vorbele celor cu care conversez faţă în faţă. Surpriza din spatele acestei întrebări e că ea vine în proporţie de 100% tocmai din partea oamenilor care au nevoie acută de training, oameni care au probleme emoţionale, financiare, de organizare, de sănătate, carenţe în informaţii şi o capacitate precară de a formula argumente. Nu o spun ca pe o insultă, ba chiar din contră, o spun cu compasiune şi cu vocea unei persoane care înţelege cât de greu e să fii atât de scufundat în problemele pe care le ai, încât să nu mai vezi un colac de salvare nici dacă stă sub nasul tău. Mai aud asta şi de la unii oameni care nu o duc atât de rău. Au o casă, poate chiar şi o maşină, un job stabil, au terminat o facultate... De fapt, de multe ori întrebarea "La ce-mi trebuie mie training?" e ataşată următorului comentariu: "Doar am terminat deja o facultate, nu mai am ce să învăţ". Unii dintre aceşti oameni care par "aranjaţi" în viaţă se luptă cu depresia, cu singurătatea, cu rude care nu îi înţeleg sau care nu îi acceptă, cu dogme care le-au fost puternic inoculate încă din fragedă pruncie şi aş putea s-o ţin tot aşa cu exemplele. Ce este acest misterios training? Pe vremea când eram în clubul de dezbateri, în liceu, primul item din prima lecţie la care am participat punea accent pe acordul asupra unei definiţii. Când oamenii înţeleg lucruri diferite prin acelaşi cuvânt, nu prea e loc de discuţii ulterioare, pentru că se pleacă de la premise diferite. Hai să lămurim puţin cu ce se mănâncă training-ul acesta şi să găsim un consens, ca să putem continua să vorbim despre el. O să dau definiţia din limba engleză, aşa cum se regăseşte ea în dicţionarul Cambridge şi o să mă opresc asupra primului sens al cuvântului, pentru că despre el o să vorbim astăzi: "Training = the process of learning the skills you need to do a particular job or activity." Adică "procesul de învăţare/deprindere a abilităţilor de care ai nevoie pentru a îndeplini o sarcină sau o activitate". Mai pe româneşte, "ce tre' să ştii ca să-ţi iasă ceva ca lumea". Asta e treaba cu training-ul. E uşor să îţi închipui că ai învăţat tot ce îţi trebuie pentru un job doar ducându-te la facultate şi absolvind-o. E uşor să crezi că tu nu poţi să faci ceva doar pentru că ai încercat de câteva ori şi nu ţi-a ieşit. E uşor să crezi că nimeni nu poate face cu tine ce n-ai putut face tu însuţi (sau însăţi) timp de atâţia ani. Sigur că sunt unele lucruri fizic imposibile, cum ar fi să zbori (om fiind), dar chiar şi acolo s-au găsit "rute ocolitoare". Totuşi, majoritatea chestiilor pe care avem impresia că nu le putem face sunt doar treburi pentru care nu avem mindset-ul necesar la momentul respectiv. Ce e ăla mindset? "Mulţi ştiu, puţini cunosc", vorba aia. Probabil că aţi tot auzit acest cuvânt vehiculându-se prin diverse contexte. E posibil să nu-l fi auzit niciodată. Revin la prietenul Cambridge (dicţionarul, adică) şi uite ce scrie acolo: "Mindset = a person's way of thinking and their opinions." Cu alte cuvinte, mai cu tentă etimologică maghiaro-latinească, "felul de a gândi al unei persoane şi opiniile ei". Mindset-ul e o sumă de convingeri pe care le ai despre lumea care te înconjură. Dacă acele convingeri sunt "de bine", ai un mindset orientat spre a creşte, spre a te dezvolta. Dacă acele convingeri sunt "de rău", mindset-ul tău va fi centrat pe "nu pot" sau, mai rău, pe "nu se poate", pe "e prea greu" sau pe "la ce-mi trebuie (mie training :-) )?". Cum îmi dau seama că am nevoie de training? Poate o să-ţi sune a răspuns ieftin, reclamagiu, dar sincer îţi spun că n-am întâlnit în viaţa mea pe cineva care să nu aibă nevoie de vreun training. O ştiţi pe aia cu "Omul, cât trăieşte, învaţă"? Aia e. Oricât de mult ai şti despre ceea ce faci sau vrei să faci, oricât de mare expert ai fi, mereu mai e ceva de învăţat. Şi ştii care e partea foarte amuzantă? ORICINE e o potenţială sursă de învăţare. Pentru că tot sunt la capitolul amintirilor din copilărie, aţi auzit-o pe aia cu "E mic, ce să ştie el?". Ei bine, eu am auzit-o până m-am convins că şi eu sunt mică şi n-am ce să învăţ pe nimeni, că nu am nimic valoros de oferit şi că nu există vreun motiv bine întemeiat ca vreo persoană cât de cât OK să stea pe lângă mine. "Când trei îţi spun că eşti beat, mai bine te duci să te culci". Şi probabil că aş fi ajuns rău la vremea respectivă dacă nu s-ar fi lipit de mine nişte oameni care se încăpăţânau să creadă că e ceva de învăţat de la mine, că am ceva de oferit lumii. La un moment dat, s-au tot strâns mulţi din ăştia care îmi spuneau că sunt trează, aşa că mai bine mă duc să pun de-o cafea, încât am ajuns să facilitez chestia asta în alţii. Unde nu puteam eu să primesc un compliment fără să-l anulez, făceam eu însămi un compliment cuiva. Unde nu puteam să accept că mi-ar putea fi cineva recunoscător pentru ceva, făceam un cadou altcuiva sau ajutam pe altcineva. Şi uite aşa, cu timpul, am învăţat şi să primesc fără să mă simt vinovată, şi să ofer fără să aştept nimic în schimb. În caz că te întrebi dacă ai nevoie de training, stai liniştit(ă): ai. Întrebarea este: în ce domeniu? Şi totuşi, la ce-mi trebuie mie training? Hai, că ştii, te-ai prins citind până aici. Training-ul e educaţie. Educaţia e principala modalitate prin care putem face lumea mai bună, prin care ne putem îmbunătăţi situaţia personală sau profesională. Educaţia şi compasiunea sunt cele două chei ale lumii de mâine sau, mai degrabă, a existenţei unei lumi de mâine, dar insist asupra educaţiei, pentru că şi compasiunea poate fi educată. Educaţie nu înseamnă doar să rezolvi integrale (Dumnezeule, n-am ştiut niciodată!) sau să ştii ce capitală are Burkina Faso (google it, o să te amuzi). Şi astea sunt importante, dar adevărata Educaţie înseamnă să ştii să reacţionezi corespunzător în orice situaţie fără să intri în panică, să te adaptezi unei situaţii, să rezolvi o problemă, să aplanezi un conflict, să comunici pe toate căile (verbal, non-verbal, paraverbal, textual, contextual, para-textual, extraterestrial... am glumit cu ultima, deşi n-ar strica nici ea) şi să funcţionezi într-o societate. Vrei să trăieşti singur pe un vârf de munte? OK, merge şi aşa. Dar tot ai nevoie de educaţie ca să poţi face rost de hrană şi ca să nu te plictiseşti, până la urma urmei, pentru că plictiseala ucide. OK, sunt de acord, am nevoie de training. Cât e kilu' şi de unde iau? Asta e una dintre cele mai frecvente probleme cu care mă confrunt în rândul celor care acceptă că au nevoie de training: impresia că e ceva cuantificabil, care se poate achiziţiona la pachet şi care, odată administrat, acolo rămâne. Trainingul se administrează în doze mici şi trebuie asimilat înainte de a se continua "tratamentul". Educaţia e ceva volatil, fără valori absolute. Faptul că achiziţionezi accesul la un training nu înseamnă că devii mai deştept sau mai pregătit, ci înseamnă că îţi acorzi o şansă. O şansă poate fi transformată în ceva minunat sau poate fi irosită. Iar cu ea vei irosi şi timpul, şi banii investiţi. "E vina trainerului". Acesta e primul gând atunci când vezi că, după un training, nu ai atins Nirvana. Sau n-a fost bun trainerul, sau n-au fost bune materialele, sau e o perioadă proastă, sau nu ai timp să continui, sau ai rămas fără bani. O să fiu sinceră: e posibil să fie vina trainerului, în sensul că nu e destul de bine pregătit sau că nu ştie cum să gestioneze o situaţie, sau pur şi simplu nu e genul tău de persoană şi pace; e posibil ca materialele să trebuiască să fie revizuite; e posibil să te fi apucat de training într-un moment al vieţii tale în care nu te poţi concentra, pentru că ai alte probleme mai presante pe cap. Sunt mulţi factori care pot scădea calitatea efectului unui training, de asta spun că e ceva volatil. Totuşi, din experienţă ştiu că se pot găsi soluţii. "Where there is a will, there is a way". Unde există voinţă, există soluţii. Dacă ţi se pare că nu există soluţii, s-ar putea ca problema să fie, de fapt, că tu nu vrei să rezolvi acea situaţie. De ce? Sunt multe variabile aici şi vom discuta despre ele într-un articol viitor. Tot ce pot să-ţi spun e că, dacă te-ai convins că ai nevoie de training, noi te putem ajuta. Printre serviciile noastre se numără: - cursuri de limbi străine (engleză, franceză, japoneză, română pentru străini şi urmează şi altele); - coaching, orientare profesională; - traininguri de soft skills şi relaţii cu clienţii; - consultanţă în business, strategie pentru startup-uri sau pentru viitorii antreprenori; - activităţi de divertisment educativ pentru petreceri; - public speaking etc. Ne adresăm atât copiilor, cât şi tinerilor şi adulţilor. Folosim metode dintre cele mai eficiente, adaptate cursantului sau grupei şi am avut rezultate de care suntem tare mândri. Unde mai pui că, dacă te abonezi la newsletter (aici, în josul paginii), ai şi reducere? Contactează-ne acum şi vei primi un semn de la noi în cel mai scurt timp posibil. Dacă nu te-ai hotărât încă şi tot te mai întrebi la ce îţi trebuie, te poţi abona la newsletter, totuşi (dă scroll în jos pe pagina asta până nu mai ai unde) şi îţi poţi pune o altă întrebare: cui dintre cunoscuţii mei îi trebuie training? Recomandă-ne şi poţi schimba ceva în bine în viaţa cuiva drag ţie. |
AuthorWrite something about yourself. No need to be fancy, just an overview. Archives
March 2023
Categories |